Dascăl la Buciumani

În dimineaţa de ieri s-a stins din viaţă Profesorul Ioan Voicu Macaveiu.

Mi-a fost călăuză printre propriile lui Amintiri din Apuseni,
amintirile unei vieţi întregi dedicate nobilei profesii de dascăl,
amintirile unui sat de mineri aurari, ale unei civilizaţii tradiţionale
ce se stinge sub ochii noştri, pe care a iubit-o, a înţeles-o şi a slujit-o
cu un devotament excepţional, până când amintirile lui şi amintirile mele
s-au amestecat de nedespărţit...

Profesor eminent de Limba şi Literatura Română, a păşit în literatură
pe urmele Părintelui Agârbiceanu, preot în Bucium Şasa acum un veac,
ale lui Ovidiu Bârlea, şi el buciuman, şi pe amândoi i-a iubit şi
i-a preţuit peste măsură, onorându-i în scrierile lui, în vorbele lui,
în dragostea lor comună pentru un loc minunat, binecuvântat,
şi pentru oamenii lui greu încercaţi.

A fost pentru mine icoana adevăratului dascăl, de la care pleacă
spre viaţă şi spre cultura română toate valorile autentice
ale civilizaţiei rurale, şi pe care se sprijină, azi ca-ntotdeauna,
România Profundă. Am colaborat la trei filme, şi an după an
aşteptam cu nerăbdare să aud de la dumnealui noi poveşti,
a căror taină a luat-o cu el.

Buciumănimea Apusenilor e azi mai săracă.
Iar prietenii mei din Apuseni, mai puţini.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu