DOR DE DETUNATA

Dr.Gheorghe Bembea:
DOR DE DETUNATA

Mi-e dor, mi-e tare dor de Detunata
Că pe sub poala ei de brazi şi flori
Şi-a petrecut copilăria tata
Alăturea de fraţi şi de surori.

O, Doamne, Doamne, ce frumoase vremi!...
Pe-o luncă de sub deal ne era casa,
Plângea în vale Buciumul Poieni
Şi mai presus, sub creste, Bucium Şasa.

Sub tropote de şteampuri adormeam
Şi mă trezeau bătăile de coasă
Pe-o buciumancă mândră o iubeam
Jurându-i că va fi a mea mireasă.

Mi-e dor de mama şi mi-e dor de tata!...
Ţară de moţi, la tine tu mă chemi
Şi-aş vrea să dorm mereu sub Detunata,
Să strâng în braţe, Munţii Apuseni !

Poezia, cuprinsă în volumul NORMALIST LA ABRUD de Remus  Hădărean,
a fost oferită de Nelu Bembea.
 Eu mulţumesc domnului profesor Hădărean, ca şi familiei Bembea, pentru aceste versuri care-mi ţin cald în seara aceasta dorul de Apuseni... 

Poveştile de taină ale Apusenilor (9) - Dascăl la Buciumani

Vă invit sâmbătă, 15 septembrie, la ora 15,45 ca de obicei, să vedeţi redifuzarea celei de-a noua poveşti.
DASCĂL LA BUCIUMANI - PROF. IOAN VOICU MACAVEIU.

Documentarul, filmat în 2007, ne permite o întâlnire cu un model ideal de dascăl, mentor a numeroase generaţii de elevi, continuator în contemporaneitate al figurii emblematice a  satului românesc, pe care s-a sprijinit dintotdeauna civilizaţia noastră rurală.
Domnul Profesor Macaveiu a plecat prematur dintre noi, în primăvara anului trecut.

Dedic această poveste - care din păcate încheie brusc această serie a redifuzărilor pe TVR Cultural - amintirii sale, dascălilor şi elevilor din toată ţara  care luni încep un nou an de şcoală, şi TVR Cultural care în noaptea de sâmbătă spre duminică îşi va suspenda emisia...

Din acest motiv, emisia nu va avea reluări.

http://amintiridinapuseni.blogspot.ro/2012/05/trecut-un.html
http://amintiridinapuseni.blogspot.ro/2011/05/dascal-la-buciumani.html

Poveştile de taină ale Apusenilor (7) - Ovidiu Bîrlea, un destin între două lumi (prima parte)

Vestea bună e că nu ne-am luat încă "La Revedere" de la TVR Cultural, nici de la vară, poate că încă se mai vede o rază de soare pe strada noastră, deşi nu-mi dau seama din ce direcţie...

Vă invit deci să (re)vedeţi în sâmbăta aceasta, 1 septembrie, la 15,45 pe TVR Cultural,  prima parte a documentarului OVIDIU BÎRLEA - UN DESTIN ÎNTRE DOUĂ LUMI, difuzat prima dată în iarna lui 2010, la 20 de ani după trecerea la cele veşnice a marelui folclorist şi scriitor.

Mai multe despre viaţa şi lucrarea acestui uriaş şi smerit cărturar, ca şi despre căutarea urmelor sale în Apuseni, puteţi (re)citi  aici.

Mai adaug doar un gând pios pentru cel ce mi-a vorbit pentru prima dată despre Ovidiu Bîrlea, cu imensă preţuire şi afecţiune, generând proiectul acestui film : Profesor Ioan Voicu Macaveiu.
Dumnezeu să le facă odihnă !

Poveştile de taină ale Apusenilor (6) - Cele şapte biserici ale lui Mihăilă Gritta (partea a doua)

Vă reamintesc invitaţia de a (re)vedea sâmbătă, 25 august 2012 ora 15,45 la TVR Cultural partea a doua a documentarului CELE ŞAPTE BISERICI ALE LUI MIHĂILĂ GRITTA, în cadrul redifuzării seriei Poveştile de taină ale Apusenilor.
Mai multe amintiri despre acest subiect la adresa
http://amintiridinapuseni.blogspot.ro/2011/11/mere-si-1-decembrie.html




Mulţumesc tuturor celor ce m-au onorat cu aprecierea şi comentariile lor. 

Se pare că sunt în măsură să vă mai propun poveşti cel puţin încă două săptămâni, la TVR Cultural:
sâmbătă 1 septembrie ora 15,45 - OVIDIU BÎRLEA, UN DESTIN ÎNTRE DOUĂ LUMI (prima parte)
sâmbătă 8 septembrie ora 15,45 -  OVIDIU BÎRLEA, UN DESTIN ÎNTRE DOUĂ LUMI (partea a doua).
Doar gândurile voastre bune ţin în viaţă unicul canal cultural de televiziune din România.

Poveştile de taină ale Apusenilor (5) - Cele şapte biserici ale lui Mihăilă Gritta (prima parte)

Vă reamintesc invitaţia de a (re)vedea sâmbătă, 18 august 2012 ora 15,45 la TVR Cultural prima parte a documentarului CELE ŞAPTE BISERICI ALE LUI MIHĂILĂ GRITTA, în cadrul redifuzării seriei Poveştile de taină ale Apusenilor.
Mai multe amintiri despre acest subiect la adresa
http://amintiridinapuseni.blogspot.ro/2011/11/mere-si-1-decembrie.html

Şi dacă tot sunteţi la Roşia Montană ori treceţi pe-acolo vara asta, cercetaţi biserica, troiţa, poate şi mormântul lui Mihăilă Gritta, cu un gând pios.

Fân, cultură, filme şi şapte biserici

 

 "Noi, ca popor, pentru a supravieţui, trebuie să ne retragem în munţi,
în cultură. Altfel ne calcă gorilele cu Jeep-ul." 

Dan Puric

O săptămână plină de evenimente ...
 E săptămâna Fân Fest, cel mai mare, mai complex şi mai vesel festival al fânului la Roşia care s-a desfăşurat vreodată.
"Ţinem munţii în loc. Roşia Montană trăieşte prin cultură."
Şi chiar asta se întâmplă : o mână de oameni salvează un munte lipindu-se cu sufletele de el, devenind una cu satul acesta frumos, blestemat cu preamultă bogăţie. Trupurile lor fragile şi minţile lor pline de fantezie sunt scutul ce apără de atâţi ani Roşia Montană, patrimoniul şi natura ei, ce apără totodată cinstea obrazului nostru al tuturor. Nimeni nu va putea spune, în veacurile ce vor veni, că noi am fost gata să vindem orice : istoria le va pune înainte legenda acelor tineri minunaţi care au strigat, iarna în Bucureşti şi vara în Apuseni, că  Roşia Montană nu e de vânzare. Sunt tare mândră de ei.

Eu nu sunt la Fân Fest. Sunt departe, şi mi-e dor. Mi-e dor din toate cel mai tare de focul de tabără, şi de poveştile din jurul lui...Mă mângâie ideea că am fost destul de norocoasă să fiu la Fân Fest de două ori, în 2007 şi în 2011. Sunt tare mândră de voi, cei ce sunteţi acolo anul acesta, iar celor ce nu sunteţi, vă sugerez să nu vă necăjiţi, veţi merge la anul. Munţii rămân pe loc. 
Şi cultura, sperăm... Mă gândesc că e o experienţă cu dublu sens, şi mă rog ca toţi cei ce au dăruit Roşiei Montane inimile şi entuziasmul lor să se molipsească de dârzenia moţilor...

Pentru cei ce sunt la Roşia Montană şi mai ales pentru cei ce nu sunt, vă invit să vizionaţi Sâmbătă 18 august la ora 15,45 pe TVR Cultural prima parte a documentarului CELE ŞAPTE BISERICI ALE LUI MIHĂILĂ GRITTA, în cadrul seriei Poveştilor de Taină ale Apusenilor.  Vă amintesc că Mihăilă Gritta a fost miner de aur din Roşia Montană, că existenţa lui se află pe muchea dintre legendă şi realitate, că ne rămân şapte biserici ctitorite de el în Apuseni, dintre care cea mai veche este chiar cea din Roşia Montană, care astăzi şi-a sărbătorit Sfânta Ocrotitoare...


A propos de cultură.

Poveştile de taină ale Apusenilor a fost cel mai important proiect pe care l-am realizat pentru TVR Cultural
Nu mi-e deloc indiferent că această pagină a vieţilor noastre se închide. 
Sper că nici vouă...

Mă bântuie o întrebare.
Prin cultură ne-am apărat, în diferite etape ale existenţei noastre, fiinţa de neam. Şi nu de puţine ori, ca indivizi, fiinţa sufletească. Indiferent de natura ameninţărilor, din partea unei puteri străine sau unui regim (comunist, de pildă) ostil şi opresiv.
Cultura prin ce ne-o putem apăra ?

Poveştile de taină ale Apusenilor (4) - Tăcerea aurului


Pentru că ne apropiem de Fân Fest, şi gândul meu este către toţi prietenii din Roşia Montană, şi toţi prietenii acestora de peste tot, în cele trei săptămâni care au mai rămas în august am programat trei filme care sunt direct legate de Roşia Montană şi de mineritul aurifer.
Vă invit aşadar sâmbătă, 11 august, la ora 15,45 pe TVR Cultural să vedeţi sau să revedeţi documentarul TĂCEREA AURULUI, cea mai tristă poveste dintre toate, istoria mineritului aurifer din Munţii Apuseni, cu imensul preţ de durere pe care exploatarea metalului nobil l-a cerut de la locuitorii acestei zone.
Vă reamntesc că este un film realizat într-o perioadă când despre mineritul de aur şi despre Roşia Montană se vorbea tare puţin.
Lasă, că nici acum nu se vorbeşte prea mult...



Mai multe despre film (vezi şi Apusul Aurarilor), echipă şi premii
http://amintiridinapuseni.blogspot.ro/p/povestile-de-taina-ale-apusenilor.html

Reluările vor fi marţi 14 august ora 9.30, miercuri 15 august ora 5.55, sâmbătă 18 august ora 1.20.

Vă invit să fiţi cu ochii pe noi şi în următoarele două sâmbete, pentru a urmări în două părţi povestea celor şapte biserici construite de minerul Mihăilă Gritta din Roşia Montană, dintre care cea mai veche este periclitată de mult discutatul proiect minier.

Mai departe nu vă promit nimic, pentru că se pare că TVR Cultural nu va mai emite.
Pentru toţi cei care aţi apreciat acest serial, ca şi atât de multe alte emisiuni în care cultura română şi identitatea noastră şi-au mai găsit loc de expresie către dumneavoastră, la TVR Cultural, vă invit să fiţi alături de noi cei ce am muncit pentru el şi regretăm încetarea acestui proiect îndrăzneţ, care în zece ani de muncă devenise un ARTE al românilor.

Şi vă invit pe toţi cei ce puteţi s-o faceţi - mergeţi la Fân Fest. Merită.
Eu am fost de două ori şi m-am bucurat imens.

Dacă am să fiu şi în acest an, mă voi bucura şi mai mult, pentru că programul e şi mai plin...
Dacă nu, voi fi cu gândul, şi tot mă voi bucura că sunt tot mai mulţi care s-au molipsit de dragostea noastră pentru acest loc binecuvântat...

Poveştile de taină ale Apusenilor (3) - Poveste de Crăciun

Ca să ne mai răcorim de arşiţa verii, cu dor de iarnă, munte şi colinde, vă invit la Mărişel, la cumpăna cerului, pe platoul Apusenilor, la vremea Colindelor...
Urmăriţi sâmbătă 4 august ora 15,45 pe TVR Cultural redifuzarea documentarului Poveste de Crăciun la TVR Cultural.
Reluare marţi, 7 august, ora 9,30 şi miercuri 8 august ora 5,55.


Fotograful Aurarilor


Bazil Roman (Vasile Iosif Roman) s-a născut în anul 1913, fiu al unui comerciant din Abrud. A urmat şcoala primară la Abrud, în perioada 1920-1924, apoi Liceul Bruckenthal, la Sibiu (1924-1928). În 1928 se transferă la Şcoala Superioară de Comerţ din Cluj, pe care o absolvă în 1932. În timpul stagiului militar urmează Şcoala de Ofiţeri de Rezervă infanterie – Bucureşti. Lucrează la serviciul financiar al oraşului Abrud între 1936 şi 1941, când se mută definitiv la Bucureşti. 


Fotografia a îndrăgit-o încă de pe băncile şcolii, iar pasiunea pentru mineritul aurifer şi diferitele aspecte ale vieţii minerilor aurari din Apuseni a moştenit-o din familie (fratele său Laurenţiu a lucrat, din tinereţe şi până la Naţionalizare, în mineritul aurifer de la Roşia Montană, în Asociaţia fraţilor Faur, care i-au încredinţat de altfel conducerea şi administrarea exploatării lor, care număra 400 de salariaţi.)
Sărbătorile naţionale, Târgul de Fete de pe muntele Găina, Nedeile de la Negrileasa şi din alte locuri, i-au fost din tinereţe prilej de a-şi exercita pasiunea fotografică. Cea mai specială dintre realizările sale în această artă, în care a atins Excelenţa prin titlul conferit de Federaţia Internaţională de Artă Fotografică (EFIAP), este colecţia unică de fotografii din viaţa şi munca minerilor aurari din Munţii Apuseni. Condamnat să dispară ca mod de viaţă peste doar câţiva ani, odată cu naţionalizarea, mineritul tradiţional rămâne astfel imortalizat în sute de clişee (care după ştiinţa mea pot fi toate găsite în colecţia Muzeului Unirii din Alba Iulia).
Din această colecţie, care a numărat la expoziţia de la Roşia Montană din 1979 circa 400 de fotografii, vă invit să admiraţi câteva în galeria alăturată. 

Mulţumirile mele domnului inginer Aurel Sântimbrean, care a dedicat lui Bazil Roman o carte, ce a stat la baza documentării acestui articol, şi domnului conf.dr. Horia Ciugudean, care mi-a făcut cunoştinţă pentru întâia dată cu opera acestui mare artist fotograf, şi cu dispăruta lume a aurarilor de altădată...

Poveştile de taină ale Apusenilor (2) - Pe drumuri romane în Ţara Moţilor


Vă invit sâmbătă, 28 iulie 2012 la ora 15,45 să vizionaţi pe TVR Cultural redifuzarea celui de-al doilea film din seria Poveştilor de taină ale Apusenilor : „Pe drumuri Romane în Ţara Moţilor”.
A fost tema primei ediţii cu care, cu trei ani în urmă, Rencontres du Patrimoine Europe Roumanie inaugura seria Universităţilor de vară din Munţii Apuseni.
Destinul face ca exact mâine, la Bucium,  RPER să încheie în mod festiv lucrările Ediţiei din acest an, dedicată Arhitecturii Rurale în zona Bucium, despre care vom mai avea multe de vorbit.
Atât pentru azi – abia am revnit din Apuseni, mi-e mintea plină de amintiri, de poveşti, dar e târziu, şi delegaţia României va defila în curând.
Pe mâine, şi vizionare plăcută !

Un om valorează mai mult decat aurul pe care îl poartă. La fel şi o ţară.



http://www.youtube.com/watch?v=aHqyTc54_Lc

Roşia Montană – 20 iunie, 2012. Un om valorează mai mult decat aurul pe care îl poartă. La fel şi o ţară. Salvaţi Roşia Montană! - sub acest puternic apel de conştientizare publică a fost lansat vineri, 15 iunie, materialul video prezentat de Maia Morgenstern, în sprijinul cauzei Salvaţi Roşia Montană.
Spotul este realizat pro-bono de Agenţia Papaya Advertising, şi este primul dintr-o dintr-o nouă serie de acţiuni de conştientizare şi mobilizare a publicului împotriva proiectului de exploatare a aurului de la Roşia Montană propusă de compania Rosia Montana Gold Corporation prin încălcarea drepturilor omului – dreptul la proprietate, la liberă iniţiativă, la un mediu curat, precum şi distrugerea a 4 munţi şi a comunităţii Roşia Montană, unul dintre reperele istorice ale societăţii noastre.
Clipul se bucură de o popularitate fără precedent în rândul campaniilor sociale, înregistrând de la lansare 320 000 de vizualizări pe YouTube si mii de preluări şi comentarii în media online şi pe reţelele de socializare. Materialul video este difuzat şi de canale TV care transmit la nivel naţional.
Scopul acestei noi campanii de informare este acela de a sparge embargoul mediatic impus de Rosia Montana Gold Corporation şi de a răspunde astfel nevoii de conştientizare a publicului asupra riscurilor şi inutilităţii exploatării aurului de la Roşia Montană. Mai mult ca oricând, autorităţile statului Român trebuie să răspundă în faţa cetăţenilor faţă de care şi-au luat angajamente ferme în programul de guvernare. Anularea procedurii de Evaluare a Impactului asupra Mediului şi includerea Roşiei Montane în patrimoniul UNESCO sunt primele măsuri care se impun, măsuri solicitate de peste 135 000 de cetăţeni cu drept de vot prin petiţiile adresate în ultimul an Guvernului României.
"Conceptul creativ al campaniei este foarte simplu. Extragerea aurului, aşa cum se doreşte să se facă la Roşia Montană va provoca suferinţă. Oameni daţi afară din casele în care s-au născut, un lac imens de cianură, câţiva munţi raşi de pe suprafaţa pământului... Şi asta pentru aur. Să facem ce cu el? Cercei? Dacă vor cercei, le dăm cercei. Numai să ne lase în pace!", a declarat Robert Tiderle, creative director, Papaya Advertising.
„Am convingerea că această acţiune de informare va deschide minţile şi inimile oamenilor care nu cunosc situaţia de la Roşia Montană, dar intuiesc gravitatea ei. Lupta noastră a coalizat eforturi mai de preţ decât tot aurul din lume iar acest clip e un exemplu care grăieşte de la sine. Înţelegeţi că suntem stăpâni pe viitorul nostru şi că reuşita campaniei Salvaţi Roşia Montană aparţine vouă, toţi cei care credeţi în dreptate.” completeaza Eugen David, localnic din Roşia Montană, preşedinte al Asociaţiei Alburnus Maior.
Pentru realizarea acestei campanii au fost depuse eforturi susţinute timp de aproape 6 ani. Au participat pro-bono: Papaya Advertising, actriţa Maia Morgenstern, Family Film (casa de producţie), Florin Şerban (regizor), Marius Panduru (DOP). Tuturor le mulţumim!
Pentru a viziona clipul, accesaţi: Salvati Rosia Montana – Maia Morgenstern - YouTube: http://www.youtube.com/watch?v=22O9J8PRK-Y 
Varianta în limba engleză: http://www.youtube.com/watch?v=aHqyTc54_Lc


A man is worth more than the gold he wears. So is a country. Save Rosia Montana! - this is the strong call for public awareness for which the video presented by Maia Morgenstern was launched on Friday – 15th of June, in support of the Save Rosia Montana cause.
The video spot was produced under pro-bono conditions by Papaya Advertysing Agency and it is the first of a new series of awareness-raising and mobilization actions against gold exploitation in Rosia Montana, proposed by the Rosia Montana Gold Corporation which will violate human rights – to property, free initiative, and a healthy environment as well as destroy 4 mountains and the Rosia Montana community – one of the historical landmarks of our country
The message of the video has reached unprecedented popularity within social campaigns, registering 320 000 views on YouTube and thousands of covers and comments in the online media and on social networks. The video is being broadcasted on TV channels with a national audience.
The new awareness campaign aims to break the media embargo imposed by Rosia Montana Gold Corporation and also to answer the need for public information with regards to the risks and the futility of gold exploitation in Rosia Montana. More that ever, Romanian authorities must be held accountable to their supposedly strong commitments to the Government's program. The first steps would be to Annul the Environmental Impact Assessment of the mining project and introduce Rosia Montana for protection under the the UNESCO patrimony conservation program, these steps being justified by the gravity of the situation and by petitions transmitted to the Romanian Government from over 135 000 citizens (details on www.rosiamontana.net).
"The creative concept is very simple. Gold mining, as proposed in Rosia Montana, will cause suffering. People thrown out of homes where they were born, an enormous cyanide lake,  mountains removed from the surface of the earth... All of this for Gold. To do what with? Earrings? If they desperately need earrings, we give them earrings. Just so they leave us alone!”, declared Robert Tiderle, creative director, Papaya Advertising.
'I am convinced that this information campaign will open the minds and hearts of people who are not fully aware about our situation in Rosia Montana, but they instinctively feel how serious it is. Our fight has brought together efforts more precious than gold and this video spot is an example which speaks for itself. You must understand, we are in control of our future and the success of our fight belongs to you, all who believe in justice', adds Eugen David, local from Rosia Montana and president of Alburnus Maior Association.
Nearly 6 years of effort has been made to support this campaign. With pro-bono participation: Papaya Advertising, the actress Maia Morgenstern, Family Film (production house), Florin Serban (director), Marius Panduru (DOP). Thank you all!
To watch the video, please check out:
(EN): Save Rosia Montana – Maia Morgenstern , or
(RO): Salvati Rosia Montana – Maia Morgenstern

Universitatea de vară - Restaurare de monumente şi situri - editia a doua

Restaurare Şcoala Veche şi Repertoriu patrimoniu rural BUCIUM, ediţia a II-a


În perioada 14 – 29 iulie, 2012, Asociația RPER (Rencontres du Patrimoine Europe-Roumanie) organizează la Bucium a doua ediție a Universității de Vară de restaurare de monumente și situri sub înaltul patronaj al Academiei Române

Iniţiat pe fondul unei lipse acute de interes privind moştenirea culturală şi pe lipsa unei legislaţii restrictive privind protejarea moştenirii arhitecturale din mediul rural, proiectul iniţiat în 2011 îşi propune sensibilizarea societăţii româneşti cu privire la importanţa prezervării patrimoniului rural şi încurajarea demersurilor ce ţin de identificarea, inventarierea, reabilitarea şi promovarea acestei moşteniri culturale în concepţia europeană, prin specializarea tinerilor în domeniul tehnicilor durabile de reabilitare a patrimoniului rural şi crearea unor platforme de dialog între diverşii actori implicaţi în dezvoltarea corectă a comunităţilor locale
Conceptul proiectului este inspirat de declaraţia ICOMOS, Salvarea spiritului locului, de la Quebec din 4 octombrie 2008 şi de obiectivele Fondation du Patrimoine, din Franţa
Comuna Bucium este situată în partea central-vestică a judeţului Alba şi se compune din 30 de sate de tip răsfirat şi înşirat, de-a lungul cursurilor de apă. Atestată documentar în 1585, comuna prezintă urme de locuire datând încă din epoca bronzului
Școala Veche Bucium, construită în perioada 1884 – 1900, de către un arhitect italian necunoscut, constituie unul dintre obiectivele centrale de studiu. După ce, de-a lungul timpului, a avut multiple funcţiuni, ajungând în ultimii ani în pragul colapsului, clădirea beneficiază de protecție climaterică temporară în așteptarea fondurilor necesare  restaurarării şi reconceptualizării sale, avându-se în vedere transformarea ei in Centru de studii de arheologie şi arhitectură montană, cu ateliere-şcoală de meserii tradiţionale
În urma primei ediţii, au fost inventariate 84 de obiecte de arhitectură vernaculară, studiul implicând fotografii, analize de caracteristici morfologice-constructive, localizare GPS, pentru 10 dintre ele realizându-se și relevee; informaţii tipărite în acest an în cadrul caietului Repertoriu Patrimoniu Rural Bucium, Ediţia I
Studiul este continuat şi completat în acest an printr-o serie de activităţi practice, de tip inventariere, relevee, pregătire de fişe și fotografiere, completate de conferinţe, dezbateri şi colocvii, menite a aprofunda studiul din punct de vedere teoretic
Cu ocazia deschiderii oficiale ce a avut loc duminica, 15 iulie  la Primăria Comunei Bucium, judeţul Alba, a fost prezentat conceptul Universităţii de Vară BUCIUM, și a fost lansat caietul Repertoriu Patrimoniu Rural Bucium editia I, concursul pentru localnici, Casa cea mai dichisită și un concurs de desene pentru copii; invitaţii de onoare fiind reprezentanţii partenerilor de proiect şi reprezentanţii administraţiei locale şi judeţene, alături de localnicii comunei
La festivitatea de închidere, sâmbătă, 28 iulie 2012, ora 16:00, vor avea loc decernarea certificatelor de participare cursanţilor, decernarea premiilor concursului Casa cea mai dichisită precum şi audierea concluziilor primei ediţii. Festivitatea se va încheia cu o masă câmpenească şi un spectacol tradiţional buciuman
Realizarea celei de-a doua ediții a UdV a fost posibilă datorită susținerii din partea partenerilor: Ambasada Franței în România, Institutul Cultural Român – ICR, Ordinul Arhitecților din România – OAR Alba, Uniunea Arhitecților din România – UAR, Primăria Comunei Bucium, Institutul Național de Patrimoniu, Universitatea Lucian Blaga – Facultatea de Patrimoniu, Sibiu, Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu – UAUIM, Bucuresti, Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi, Facultatea de Arhitectură G.M.Cantacuzino, Iași, Facultatea de Arhitectură și Urbanism a Universității Tehnice, Cluj – Napoca, Complexul Național Muzeal ASTRA, ICOMOS Internațional, Asociația Rhabillage, Asociația Rencontres du Patrimoine Europe-Roumanie – RPER-Franța
Repertoriu Patrimoniu Rural Bucium
caiet I

În cadrul festivității de deschidere a celei de-a doua ediții a Universității de Vară (UdV) de restaurare de monumente și situri sub înaltul patronaj al Academiei Române – Restaurare Școala Veche și Repertoriu Patrimoniu Rural Bucium,  a fost lansat primul caiet Repertoriu Patrimoniu Rural Bucium
Lucrarea este concepută și produsă de Asociația Rencontres du Patrimoine Europe-Roumanie – RPER Ro, tipărirea sa fiind posibilă cu prijinul financiar oferit de Uniunea Arhitecților din România, prin Timbrul Arhitecturii.
Cele 200 de exemplare urmează a fi distribuite gratuit bibliotecilor din țară, universităților de profil, instituțiilor culturale naționale, administrației și comunității Bucium, precum și specialiștilor în domeniul patrimoniului rural, partenerilor și colaboratorilor RPER
10 exemplare vor fi rezervate primelor 10 persoane interesate care ne vor contacta pe adresa de e-mail a asociației rper.romania@gmail.com
Studiul are la bază rezultatele primei ediții a UdV, organizată în anul 2011, când au fost repertoriate 84 de obiecte de arhitectură  vernaculară – fotografii, analize și caracteristici morfologice-constructive, localizare GPS; pentru 10 dintre acestea au fost întocmite și relevee.
La realizarea acestui prim caiet au colaborat: Iozefina Postăvaru – cercetător științific, Institutul Național al Patrimoniului (coordonator științific); Loredana Brumă – arhitect, Mihaela Hărmănescu – doctorand arhitect, Ștefana Bianu – coordonator UdV (coordonatori editoriali); Dan Moisa – director logistic UdV (coordonare material fotografic); Silvia Costiuc – arhitect, Veronica Gancev - arhitect, Teodor Rădulescu – cursant UdV 2011, Loredana Sălăvăstru – cursant UdV 2011, Alexandra Din – cursant UdV 2011, Alexandra Albu, Adelina Păduraru – cursant UdV 2011 (desen planșe).
În cadrul celei de-a doua ediții UdV Bucium, desfășurată în perioada 14 – 29 iulie, va fi continuată repertorierea patrimoniului arhitectural local, studiul implicând o serie de activităţi practice, de tip inventariere, relevee, pregătire de fişe și fotografiere, completate de conferinţe, dezbateri şi colocvii, urmând ca anul viitor să fie publicat un al doilea caiet, complementar

Se întorc Poveştile

Începând de sâmbătă, 21 iulie, la ora 15,45, TVR Cultural redifuzează serialul documentar
POVEŞTILE DE TAINĂ ALE APUSENILOR.

Vă invit să vedeţi - sau să revedeţi - documentarul PENELOPA DE LA MUNTE.
Veţi întâlni o femeie curajoasă şi puternică, privind din amurgul vieţii către un trecut niciodată uşor, totdeauna binecuvântat cu pacea de a fi trăit după voia lui Dumnezeu.
Vă va conduce printr-un veac tulbure şi prin lumea Aurului, aşa cum le-a trăit o femeie, condamnată prin destin la aşteptare...
Un film despre viaţă şi moarte, despre om şi Dumnezeu, despre aur şi Apuseni... distins cu premiul "Simpatia Publicului" la Festivalul Internaţional de Film Documentar CRONOGRAF de la Chişinău.


sâmbătă 21 iulie ora 15.45 pe TVR Cultural
reluare marţi 24 ora 9,30 şi miercuri  25 ora 5.55

Şi vă invit să rămâneţi cu ochii pe noi în cele 12 săptămâni care urmează.
Mai multe despre Poveştile de taină ale Apusenilor

Amintirile Reginei, 1919


Citind „Însemnările zilnice” ale Reginei Maria, am aflat că în prima parte a anului 1919 suveranii României reîntregite făceau deja prima lor vizită în Munţii Apuseni, ca parte a unui prim turneu în Transilvania. Războiul mondial abia se încheiase, transporturile erau îngrozitoare, armata română încă angajată în lupte contra Ungariei conduse la momentul respectiv de bolşevicii lui Bela Kun. Dar regele şi regina socoteau că e important să-şi cunoască ţara, să onoreze cu prezenţa lor moţii, cei mai dârji şi mai aprigi luptători români din Ardeal.
Dăruită cu mult talent literar, cu o mare inteligenţă şi putere de pătrundere,de observare a detaliului,  cu multă sensibilitate şi totodată cu mult umor, regina păstrează în însemnările ei descrieri succinte dar inegalabile ale locurlor, obiceiurilor, activităţilor, ale unei călătorii obositoare dar încântătoare şi ale primei ei întâlniri cu câteva simboluri ale românităţii Ardelene, cum ar fi figura lui Avram Iancu evocată cu simplitate, respect şi iubire.
Iată mai jos câteva fragmente de jurnal.

Miercuri, 28 mai 1919, Turda, Câmpeni
O zi încântătoare, mai mult sau mai puţin rustică, noi îndreptându-ne spre minunaţii munţi.  (...)  Am plecat apoi cu maşina pe cel mai frumos drum printre dealuri. Toate pădurile de pe margine se ridicau falnice în verdele lor nou, pe care se profilau brazii absolut negri. Pretutindeni sate pitoreşti şi toată populaţia afară ca să ne primească, în frunte cu preotul cu crucea în mână. Ei au binecuvântat şi ne-au sărutat mâinile, au presărat flori în faţa noastră, ne-au cântat cântece patriotice, au dansat dansurile lor naţionale, toate clopotele de la biserici băteau, femeile mi-au oferit flori şi cusături făcute în casă. A fost un marş triumfal – nu de puţine ori mi-au dat lacrimile.
Un sat prin care am trecut avea casecare m-au făcut să-mi pierd capul de încântare, ele erau construite din trunchiuri imense de copaci ca nişte cutii uriaşe, încheiate cu cele mai exagerat de înalte şi înclinate acoperişuridin paie de culoarea blanei de cârtiţă. De departe, ele arătau ca nişte gigantie muşuroaie de furnici sau ca uriaşe căciuli. Nu-mi puteam crede ochilor, nici un basm cu zâne nu ar fi putut inventa asemenea case minunate. Cu greu puteam sta liniştită în maşina mea, simţeam că trebuie să mă opresc şi să intru în ele. Uneori ele erau grupate ca nişte ciuperci de mărime fantastică, alteori erau singuratice, ascunse printre copaci în unghere abrupte.
Toţi ţăranii în costume pitoreşti, a fost o privelişte de neuitat.
Am sosit la Câmpeni; bucurie şi mai delirantă. Ne-am instalat într-o căsuţă extraordinar de curată, aparţinând prefectului. Oameni drăguţi, simpli şi inimoşi, care au făcut tot ce au putut să ne simţim bine şi mulţumiţi, dar am fost sistematic suprahrăniţi şi n-am putut refuza nici măcar un fel de mâncare, deoarece toate femeile din gospodărie contribuiseră la pregătirea ei.
După-amiază, o frumoasă plimbare cu maşina la casa care i-a aparţinut lui Avram Iancu, unul din cei mai iubiţi eroi naţionali din epoca modernă, un ţăran simplu care a încercat să obţină libertăţi pentru poporul său oprimat şi care sfârşise cu mintea rătăcită, pentru că nici una din promisiunile care i se făcuseră nu a fost ţinută. El şi- petrecut ultimii ani cutreierând pe toate cărările cu un fluier, un pribeag ce nu-şi găsea locul nicăieri şi care îşi cânta melancolicele sale doine ca să-şi aline suferinţa inimii.
Zona este absolut splendidă, iar bucuria emoţionantă a ţăranilor la vederea noastră te mişcă până la lacrimi de recunoştinţă. (...)
Joi, 29 mai 1919, Câmpeni, Abrud
Am dormit minunat într-un pat excelent înconjurată de întreaga atenţie şi dragoste pe care aceste suflete simple au imaginat-o pentru ca să mă simt bine. Aici liliacul este înflorit, camera mea era plină de liliac, de lalele galbene şi irişi galbeni. Un mic dejun copios, toate preparatele foarte apetisante şi pregătite cu atâta gingăşie de femei din popor, care aici sunt foarte simpleşi, totuşi, ai senzaţia că ele sunt educate. Ele au însă o lipsă de „préténtion”, care le face foarte plăcute. Prima noastră îndatorire a fost deschiderea unui nou pod care a primit numele de „Regele Ferdinand”. Ţăranii s-au adunat cu toţii în jurul nostru – bucuria lor e emoţionantă. Am plecat apoi spre Abrud. Locurile sunt foarte frumoase şi verdele primăvăratic al copacilor face totul încântător, dar vremea nu a fost niciodată prea frumoasă, întotdeauna o mică ploaie era gata să cadă, ceea ce nu făcea, totuşi, să scadă entuziasmul cuiva. Am sosit la Abrud şi am fost primiţi minunatEste un frumos orăşel pitoresc, chiar pe coline. ca de obicei, toţi ţăranii au defilat într-o mare „Platz”, a fost foarte pitoresc, iar entuziasmul popular a fost de nedescris. (...) Desigur că ne aştepta o masă copioasă, dar aici unde femeile din casă se ocupă singure de bucătărie mâncarea este deosebit de bună, numai că, datorită faptului că fiecare membru al gospodăriei a pregătit o parte, eşti absolut obligat să guşti din fiecare fel. Mai ales la sfârşit, se servesc cel puţin şase feluri de prăjituri, care trebuiesc toate gustate.
Întreaga după-amiază a fost ocupată cu un drum lung şi foarte frumos pe jos spre un loc unde se scoate aurul din munţi, se spală şi se colectează. Aici ei le numesc „uzine” sau „stampa” (şteampuri...) (...)
De la şteampuri am mers mai departe la un cimitir unde este înmormântat eroul Avram Iancu. Ne-am dus la mormântul lui şi s-a oficiat un parastas. Ţărani, ţărani cu miile peste tot. În cimitir există un imens stejar pe care ei îl numesc Gorunul lui Horea. S-au plantat doi stejari în amintirea vizitei noastre. (...) Desigur că eu îi iubesc pe aceşti oameni. Alături de mult iubitul lor Avram Iancu, zace îngropat un tânăr ofiţer căzut în aceste zile în lupta împotriva trupelor bolşevice. Şi el a murit pentru aceeaşi cauză, dar de data aceasta a fost o cauză învingătoare. (...)
Vineri, 30 mai 1919, Alba Iulia, Blaj
Am plecat devreme de la Abrud în jos pe unul dintre cele mai frumoase drumuri pe care am fost vreodată, printr-o trecătoare în munţi, prin cea mai minunată pădure de fagi şi de brazi întunecoşi. Din păcate, nu era soare deloc, dar chiar şi fără soare era aproape fantastic de frumos. În multe sate, calde primiri loiale, iar, în final, am ajuns la Alba Iulia, micul orăşel al cărui nume are un ecou special în sufletul fiecărui român. (...)
(Maria Regina României, Însemnări Zilnice, vol 1, decembrie 1918 – decembrie 1919, Editura Albatros, Bucureşti, 2005, pg 192-197)

Valoarea universală a sitului Roşia Montană

Cu mulţumirile cuvenite pentru ARA - Arhitectură, Restaurare, Arheologie - de unde am preluat conţinutul acestei pagini, vă invit să consultaţi în coloana din dreapta în lista MAI MULTE ... o nouă pagină, intitulată VALOAREA UNIVERSALĂ A SITULUI ROŞIA MONTANĂ, pentru a ne reaminti ce anume face acest sat de munte unic şi de neînlocuit în patrimoniul civilizaţiei umane.

valoarea universală a sitului Roşia Montană

Detunata, 1947


Priveam ieri seară chipul chinuit al Regelui Mihai, în succintele imagini de la televizor. Mă întrebam câte din umbrele durerii le vor fi lăsat pe chipul venerabilului supravieţuitor al unei epoci aşa de amare, amintirile... Trebuie să fie tare greu să-ţi aduci aminte de ţara ta, când eşti în exil şi ştii că n-ai s-o mai vezi niciodată, şi fiecare zâmbet al firii sau oamenilor devine un regret şi o suferinţă.
Şi pentru că majoritatea gândurilor mele se înnoadă, într-un fel sau altul, în jurul Apusenilor, mi-am amintit că printre amintirile Regelui trebuie să fie o „amintire din Apuseni”, căci  se pare că în 1947, acum 65 de ani, a urcat cu maşina până la Detunate.

Respectul meu s-a ţesut ieri cu emoţie în jurul acestei amintiri...