La începutul lucrurilor - online

După cum am promis, iată link-ul unde documentarul "La începutul lucrurilor - arhitectură de lemn în Apuseni" poate fi urmărit online
http://www.tvrplus.ro/emisiune-la-inceputul-lucrurilor-4575

Mulţumesc tuturor celor care l-aţi urmărit, care mi-aţi scris, sau care aţi întrebat de el, pentru gândul vostru bun...

Sâmbătă la TVR 1

În fine.
Vă invit sâmbătă, 27 aprilie, la ora 15,00 pe TVR 1 să vizionaţi documentarul
LA ÎNCEPUTUL LUCRURILOR. Arhitectură de lemn în Apuseni.

Realizat cu sprijinul RPER (Rencontres du Patrimoine Europe-Roumanie), documentarul este povestea unei iniţiative private, îndrăzneţe, menite să reconstruiască puntea între generaţiile cele mai tinere de specialişti în arhitectură, în patrimoniu, şi tradiţia cea mai profundă a construcţiilor de lemn din Munţii Apuseni.
Universitatea de vară de restaurare monumente şi situri, care deja de doi ani are loc la Bucium, în parteneriat între RPER şi Primăria Comunei Bucium, a fost pentru noi pretextul de a cerceta un patrimoniu insuficient cunoscut şi preţuit - casele de lemn care fac o mare parte din farmecul peisajului Apusenilor.
Pentru mine bucuria de a aduce o dată mai mult omagiu acestui loc special. Şi generaţiilor succesive de Buciumani, ale căror case fac subiectul filmului... Pentru harul ce l-au avut de a păstra rânduiala frumoasă a lumii de la începutul lucrurilor...

Pentru cei ce locuiesc în Apuseni, sper să fie un motiv de mândrie.
Pentru ceilalţi, sper să-i îndemne la drum, că tot vine vacanţa de Paşti.

Un gând special de recunoştinţă colegilor mei care au lucrat cu mine la acest film:
ION CRISTODULO, director de imagine
LUCI MOCENSZ, montaj
EUGENIA GRIGORE, coloana sonoră
CRINA BOLBOCEANU, regia muzicală
CRISTEA TACHE, asistent imagine


Alte veşti bune

Iar am tăcut două săptămâni... N-am decât o scuză, mă pregătesc să aduc veşti bune.
Mi-am petrecut cea mai mare parte a acestui răstimp de tăcere într-o cabină de montaj, şi acum că mă apropii de sfârşit ... îmi iau inima în dinţi să şi vorbesc despre asta.
Deocamdată bucuria e a mea... am revăzut imaginile minunate ale locurilor dragi din Apuseni, pajiştile munţilor, casele moţilor, umbra brazilor... am revăzut chipurile unor vechi prieteni ai Apusenilor, şi implicit ai mei, şi chipurile tinere ale unor viitori vechi prieteni ai Apusenilor... aşa sperăm cel puţin. Am revăzut şi câteva imagini mai vechi, din lumea poveştilor... din ţara zăpezilor... şi asta chiar în zilele când ne scufundam sub zăpezi târzii de martie, exact ca în anul primei mele călătorii la Bucium.
Pentru mine bucuria e mare, pentru că am mai dus o poveste la bun sfârşit...

Cât de curând sper să cunosc o dată de emisie, şi mă voi grăbi să v-o fac cunoscută.
Tot atunci, mai multe detalii... azi am vrut doar să vă fac parte de bucuria mea, şi să vă fac un pic curioşi.
Pe curând, deci...