Roşia Montană ne salvează pe noi.
Ca neam.
De indiferenţă. De comoditate. De pasivitate. De tăcerea cea de aur...
Sper că vom salva în cele din urmă, Roşia Montană, dar un lucru e cert : Roşia Montană ne salvează pe noi.
Eu, una, îi datorez enorm. Îi datorez prietenii pe care mi i-am făcut, în Apuseni, şi în toată ţara... Simplul fapt că ştiu că ei există, că ei gândesc ca mine e suficient ca să-mi păstrez nădejdea în viitor. Nimeni nu mă mai poate convinge că românii sunt o masă amorfă... Miile de tineri care se mobilizează de dragul acestui sat de munte sunt fibra tare şi curată a acestui popor.
Din clipa aceasta, Roşia Montană valorează şi mai mult. Mai mult decât cultură, şi patrimoniu, mai mult decât natură şi frumuseţe - e meritata biruinţă a apărătorilor ei, şi în felul acesta e nepreţuită.
Mă gândesc la cei ce locuiesc acolo, şi pe bună dreptate doresc să locuiască acolo în continuare. Mă gândesc totodată la cei ce s-au angajat de ani de zile în apărarea ei, la cei pentru care Roşia Montană reprezintă legătura lor cu România profundă. Nişte tineri minunaţi - de toate vârstele, la inima cărora n-a ajuns ispita contemporaneităţii, şi care şi-au păstrat valorile nealterate : natură, tradiţie, cultură, dreptate.
De dragul lor, Roşia Montană mai are de trăit multe milenii pe acest pământ...
Gândul meu bun din seara aceasta e îndreptat către toţi cei care şi-au petrecut acest sfârşit de săptămână în Apuseni, dăruind idei. Ei sunt luminători ai neamului.
Şi mai am un gând bun pentru toţi cei ce s-au adunat, din Apuseni şi de peste tot, ca să celebreze splendoarea Narciselor înflorite la Negrileasa, în Bucium Poieni. Pentru toate strădaniile lor, în slujba păstrării unor tradiţii, le mulţumesc. Păstrez în suflet dorul de Poiana Narciselor, aşa cum mi-a prezis cândva domnul profesor Macaveiu...
Când e vorba de Roşia Montană, nu de cianură mă tem - ci de alterarea unui mod de viaţă.
Unui mod de a gândi. De a simţi.
Impactul acesteia e mult mai mare decât un iaz de decantare.
E un mâl care ne-ar mânji pe toţi,
Ne-ar afecta ireparabil, ca neam.
"Arheologul" la Cronograf
Documentarul "Arheologul" a fost selecţionat pentru a participa la Festivalul Internaţional de Film Documentar "Cronograf" de la Chişinău, la secţiunea CadRO.
E o mare bucurie pentru mine, deoarece preţuiesc deosebit de mult acest Festival, organizat cu mult succes de atâţia ani, de o echipă atât de inimoasă, şi preţuiesc îndeosebi această secţiune, care reuneşte documentare despre români de pretutindeni.
În special mă bucur că ideile majore cărora domnul Profesor Ciugudean le dă glas în acest film, ca şi însăşi pilda domniei sale, se vor face încă o dată auzite, de data aceasta în faţa unui public la care de obicei nu avem acces, acesta fiind singurul festival de film documentar din Republica Moldova, singura oczie de a ne adresa fraţilor de peste Prut, cu siguranţă confruntaţi cu provocări similare.
La Roşia Montană încă nu e "definitiv primăvară", Apusenii sunt defrişaţi fără cruţare, proiectele acelea de dezvoltare durabilă a regiunii se lasă încă aşteptate, poveştile nu s-au terminat. E deci din ce în ce mai important să ne aducem aminte care ne sunt durerile, care ne sunt valorile, care ne sunt aspiraţiile, care ne e identitatea.
Vă reamintesc că documentarul "Arheologul" a fost difuzat în primăvara anului trecut la TVR Cultural (mulţumim, nu mai e...), a fost deja distins cu Premiul de Imagine(domnului Ion Cristodulo) al Uniunii Cineaştilor din România, şi poate fi vizionat online (aici).
E o mare bucurie pentru mine, deoarece preţuiesc deosebit de mult acest Festival, organizat cu mult succes de atâţia ani, de o echipă atât de inimoasă, şi preţuiesc îndeosebi această secţiune, care reuneşte documentare despre români de pretutindeni.
În special mă bucur că ideile majore cărora domnul Profesor Ciugudean le dă glas în acest film, ca şi însăşi pilda domniei sale, se vor face încă o dată auzite, de data aceasta în faţa unui public la care de obicei nu avem acces, acesta fiind singurul festival de film documentar din Republica Moldova, singura oczie de a ne adresa fraţilor de peste Prut, cu siguranţă confruntaţi cu provocări similare.
La Roşia Montană încă nu e "definitiv primăvară", Apusenii sunt defrişaţi fără cruţare, proiectele acelea de dezvoltare durabilă a regiunii se lasă încă aşteptate, poveştile nu s-au terminat. E deci din ce în ce mai important să ne aducem aminte care ne sunt durerile, care ne sunt valorile, care ne sunt aspiraţiile, care ne e identitatea.
Vă reamintesc că documentarul "Arheologul" a fost difuzat în primăvara anului trecut la TVR Cultural (mulţumim, nu mai e...), a fost deja distins cu Premiul de Imagine(domnului Ion Cristodulo) al Uniunii Cineaştilor din România, şi poate fi vizionat online (aici).
De Paşti. Amintiri.
Cristos a înviat !
Să vă fie zilele luminate şi frumoase, sufletul împăcat şi bucuros !
N-am fost niciodată de Paşti în Apuseni.
Nici anul acesta...
Zilele acestea m-am gândit mult la moţii de departe, la dorul lor de casă, la ouăle înroşite ca acasă, cu modelele lor frumoase, cum eu n-am văzut încă niciodată... La fotografiile de pe facebook, toate pulsând de dor... dacă mi-e mie dor de Apuseni, în toate zilele şi mai ales în zilele de sărbătoare, cum le-o fi de dor celor ce au văzut lumina zilei în aceste locuri binecuvântate ?
La toţi vă doresc să găsiţi răgaz în vara care începe să vă întoarceţi unde vă e inima...
Zilele acestea sfinte şi luminate de Paşti mi-au fost prezenţi în suflet - mai mult ca de obicei - doi prieteni dragi, pe care n-am să-i mai revăd în lumea de aici.
În ziua de 6 mai, în anul 2009, mătuşa Ievuţa Cosma din Bucium Poieni pleca la Domnul.
În ziua de 7 mai, în anul 2011, trecea la cele veşnice domnul Profesor Ioan Voicu Macaveiu.
Eu nu-i uit niciodată.
În amintirea primăverii binecuvântate de acum 6 ani când, în aceeaşi săptămână din mai, ei au înflorit amintirile Buciumului de altă dată sub ochii noştri, iată mai jos link-urile la cele două filme, pentru ca să-i puteţi revedea, cei care i-aţi cunoscut, şi să le ascultaţi înţeleptele gânduri şi pilde, ceilalţi... Pentru că au fost oameni care au înţeles tare multe din lucrurile pe care noi abia acum suntem nevoiţi să începem a le descifra...
Penelopa de la munte
Tvr, 2007
Dascăl la Buciumani
Tvr, 2007
Să vă fie zilele luminate şi frumoase, sufletul împăcat şi bucuros !
N-am fost niciodată de Paşti în Apuseni.
Nici anul acesta...
Zilele acestea m-am gândit mult la moţii de departe, la dorul lor de casă, la ouăle înroşite ca acasă, cu modelele lor frumoase, cum eu n-am văzut încă niciodată... La fotografiile de pe facebook, toate pulsând de dor... dacă mi-e mie dor de Apuseni, în toate zilele şi mai ales în zilele de sărbătoare, cum le-o fi de dor celor ce au văzut lumina zilei în aceste locuri binecuvântate ?
La toţi vă doresc să găsiţi răgaz în vara care începe să vă întoarceţi unde vă e inima...
Zilele acestea sfinte şi luminate de Paşti mi-au fost prezenţi în suflet - mai mult ca de obicei - doi prieteni dragi, pe care n-am să-i mai revăd în lumea de aici.
În ziua de 6 mai, în anul 2009, mătuşa Ievuţa Cosma din Bucium Poieni pleca la Domnul.
În ziua de 7 mai, în anul 2011, trecea la cele veşnice domnul Profesor Ioan Voicu Macaveiu.
Eu nu-i uit niciodată.
În amintirea primăverii binecuvântate de acum 6 ani când, în aceeaşi săptămână din mai, ei au înflorit amintirile Buciumului de altă dată sub ochii noştri, iată mai jos link-urile la cele două filme, pentru ca să-i puteţi revedea, cei care i-aţi cunoscut, şi să le ascultaţi înţeleptele gânduri şi pilde, ceilalţi... Pentru că au fost oameni care au înţeles tare multe din lucrurile pe care noi abia acum suntem nevoiţi să începem a le descifra...
Penelopa de la munte
Tvr, 2007
Dascăl la Buciumani
Tvr, 2007
Invitaţie şi întrebare
Întâi invitaţia.
Vă invit Joi seară, la 21,25 pe TVR 2, să vedeţi sau să revedeţi un documentar tare vechi intitulat Tradiţii Pascale în Bucovina. A fost o coproducţie cu Institutul de cooperare Audiovizuală Francofonă, a fost premiat în Muntenegru, a fost pentru mine primul film. A avut meritul de a face să bată clopotele de Paşti de la Putna în 35 de ţări, la Televiziune...
Mi-e foarte drag şi acum. Copiii din film trebuie că sunt de mult la casa lor...
Şi uite-aşa ne apropiem încet încet de întrebare...
Duminică am fost la Muzeul Ţăranului Român. Acolo, cu 13 ani în urmă, la târgul de Florii, am cunoscut personajele minunate ale filmului ce va fi redifuzat mâine...
Iar a fost târg de meşteri, de Florii, la MŢR, adunând tradiţii şi meşteşuguri din multe colţuri ale ţării. Ouă încondeiate din Bucovina, lemn lucrat în Oltenia, port popular din Prahova, pălării din Bistriţa Năsăud, Oale de la Korund, vase de cupru, Kurtoscolaci...
Iar n-au fost meşteri din Apuseni...
Aşa e de fiecare dată.
E departe, nu e tren, nu e ...
Cu ce măsuri nedrept de diferite măsurăm valorile noastre. Ce mare discriminare e indusă inevitabil de posibilităţile materiale, de experienţele prealabile de "marketing", ca să zic aşa.... De o şosea mai rapidă, de o cale ferată mai directă, de o autoritate locală mai inimoasă...
Întrebarea este : cum facem noi să schimbăm această stare de lucruri ?...
Vă invit Joi seară, la 21,25 pe TVR 2, să vedeţi sau să revedeţi un documentar tare vechi intitulat Tradiţii Pascale în Bucovina. A fost o coproducţie cu Institutul de cooperare Audiovizuală Francofonă, a fost premiat în Muntenegru, a fost pentru mine primul film. A avut meritul de a face să bată clopotele de Paşti de la Putna în 35 de ţări, la Televiziune...
Mi-e foarte drag şi acum. Copiii din film trebuie că sunt de mult la casa lor...
Şi uite-aşa ne apropiem încet încet de întrebare...
Duminică am fost la Muzeul Ţăranului Român. Acolo, cu 13 ani în urmă, la târgul de Florii, am cunoscut personajele minunate ale filmului ce va fi redifuzat mâine...
Iar a fost târg de meşteri, de Florii, la MŢR, adunând tradiţii şi meşteşuguri din multe colţuri ale ţării. Ouă încondeiate din Bucovina, lemn lucrat în Oltenia, port popular din Prahova, pălării din Bistriţa Năsăud, Oale de la Korund, vase de cupru, Kurtoscolaci...
Iar n-au fost meşteri din Apuseni...
Aşa e de fiecare dată.
E departe, nu e tren, nu e ...
Cu ce măsuri nedrept de diferite măsurăm valorile noastre. Ce mare discriminare e indusă inevitabil de posibilităţile materiale, de experienţele prealabile de "marketing", ca să zic aşa.... De o şosea mai rapidă, de o cale ferată mai directă, de o autoritate locală mai inimoasă...
Întrebarea este : cum facem noi să schimbăm această stare de lucruri ?...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)