De la Bucium, din Țara Moților

Azi-noapte m-am visat la Bucium...

Eram înconjurată de căsuțele de lemn, familiare, sprijinite de deal și de umbra căpițelor, și de undeva, de departe, parcă se auzea un tulnic...
Nu, nu e vis, e expoziția multimedia De la Bucium, din Țara Moților, adusă la Muzeul Țăranului Român de asociația encontres du Patrimoine Europe Roumanie. Și mai sunt acolo zilele astea:
http://www.patrimoniu-rper.com/documente/caiet_program_ro.pdf


 
În jurul unei mese de lemn, mărginită de două bănci și câteva scaune, din acelea cum se văd numai la Bucium, s-au adunat câțiva mari și devotați prieteni ai Țării Moților, de la personalități de marcă ale culturii române și frnacețe la tineri studenți și absolvenți ai Universităților de Vară organizate de RPER în ultimii ani în Apuseni. Valoarea acestei inițiative a fost confirmată de foarte importanta distincție acorfată de Guvernul Francez doamnei Ștefana Bianu, ca lider și inițiator al acestui fenomen.

Nu voi intra în detalii, pentru că le veți putea cu siguranță găsi pe http://www.patrimoniu-rper.com/
și pentru că oricum nici vorbele frumoase, nici onorurile nu pot răsplăti bucata imensă de inimă pe care Ștefana a dăruit-o moților...

Vreau doar să vă atrag atenția că dintre cele vreo 30 de case, mai mult decât seculare și aflate la momentul studierii lor în pericol major de degradare, pe care le puteți vedea în expoziție, cel puțin două nu le mai puteți vedea, așa, la Bucium... Una, pe Valea Negrilesii, imediat după Hanul Ursita, pentru că a fost deja dărâmată. Cealaltă, Casa Colda cum e numită în expunere, pentru că nu mai e în pericol : ea a fost restaurată de RPER.
Și tot din inițiativa RPER și pe baza documentației elaborate în Universitatea de vară, Troițele Buciumanilor au fost clasate ca Monumente Istorice.



 Sunt foarte onorată că RPER ne-a inclus munca în proiectul lor : în seara aceasta, la orele 18.30, prin bunăvoința Televiziunii Române, la MȚR va fi proiectat documentarul LA ÎNCEPUTUL LUCRURILOR (2013)



Luni 28 aprilie la TVR 2

Vă invit luni, 28 aprilie 2014, la ora 15,00 pe TVR 2 să vizionați documentarul
HORIA BERNEA. ÎNTOARCEREA DIN MODERNITATE

în cadrul emisiunii Rezistența prin Cultură.



Știam că am de făcut un film despre un artist care nu s-a supus rigorilor ideologice ale regimului comunist.
Avea să fie mult mai mult decât atât...
O experiență dintre cele care-ți creionează parcursul ulterior al existenței.

Știam că e vorba de un pictor.
Nu știam că Horia Bernea a parcurs drumul invers al artei contemporane, de la abstract la iconostas și grădină, de dragul neamului său și normalității fundamentale a acestuia.

Știam că s-a bucurat de faimă.
Nu știam că, după Bienala de la Paris, în 1971, a decis că pictura sa nu e sortită să moară, ci dimpotrivă abia se naște, în numele sevei vii de ființare și cultură a poporului român. Cu riscul de a fi lăsat la o parte de valul avangardei, Horia Bernea abandonează încet-încet conceptualismul, și se întoarce către dealurile de la Poiana Mărului...

Știam că Horia Bernea a pictat mult la Poiana Mărului.
Nu știam că a crescut acolo, în satul acela de munte unde tatăl lui a hotărât că el și copiii săi se află la adăpost, nu neapărat de vremuri, nici de mâna lungă a Securității, dar măcar de ALTERAREA VALORILOR AUTENTICE ALE POPORULUI ROMÂN.

Fusesem prevenită asupra politicii eronate pe care a făcut-o tatăl său, Ernest Bernea.
Demult, înainte de război.
Nu știam nimic despre anii lungi de pușcărie și domiciliu forțat pe care avea să-i îndure în anii comunismului.
Nici despre lucrările reper pe care le-a lăsat în etnologia românească. Nici despre fotografia - efigie a Țăranului Român, pe care posteritatea i-o datorează...

Știam că pictorul Horia Bernea a fost, după 1990, directorul unui muzeu.
Un loc special, plin de duh...
Nu știam că vreme de zece ani, ultimii zece ani ai lui, Bernea și-a rupt o parte atât de mare din timpul dedicat creației pentru a ctitori un altar al spiritualității rurale românești... pentru a gândi, în cele mai mici detalii, un muzeu viu și autentic și la vremea aceea fără pereche în țară și în Europa.

Mi-era dor de satele Apusenilor, de taina nedeslușită pentru mine a lemnului ce devine prin mâna binecuvântată a omului - unealtă, adăpost, tulnic și altar...
Nu știam că o să-mi alin dorul în mijlocul orașului, la adăpostul Bisericii de lemn din Mintia, jud. Hunedoara, ruină și moaște, culeasă din coasta dealului și adusă de Bernea în sala Muzeului, așezată pe foiță de aur și învelită în mantia de respect și afecțiune a tăcerii...

Aveam întrucâtva idee că orice om dăruit cu un talent creator e responsabil de felul cum îl folosește, și e în cele din urmă dator cu o mărturisire...
Habar n-aveam cât e de important însă, să te bucuri de lucrul și lucrarea ta...

Toate acestea le veți găsi, poate, în film, și încă un pic din esența miraculoasă a lumii unui mare artist, care nu încape în cuvinte, dar se poate reflecta, fie și fragmentar, în imagini. În emoția nonverbală a evocărilor câtorva dintre personalitățile unei generații mai tinere, care au beneficiat pe parcursul vieții de întâlnirea cu Horia Bernea, și dau azi mărturie, pentru noi cei veniți mai târziu.
În câteva imagini de arhivă...

Mai am doar o tristețe.
În muzeele Bucureștiului nu sunt prea multe tablouri ale maestrului Horia Bernea. Și (eu cel puțin nu am găsit) nici unul în expunerea permanentă.
Așa că nu vă invit să vă duceți copilul la muzeu să vadă un tablou de Bernea.
Din păcate...
Dar vă invit să dați o raită prin Muzeul Țăranului Român, în vreo după-amiază ploioasă de primăvară sau de vară...
Nu de toamnă !
La toamnă, Muzeul va fi închis pentru lucrări de restaurare.

Alte povești și poze, acum și ulterior, ca și redifuzările tv sau online, veți găsi pe pagina de Facebook a filmului:
https://www.facebook.com/pages/Horia-Bernea-%C3%8Entoarcerea-din-modernitate/696708370370239
Nu uitați și de pagina emisiunii noastre,
https://www.facebook.com/pages/Rezisten%C5%A3a-prin-cultur%C4%83-TVR-Cultural/202460306465939
unde veți descoperi alte povești deosebite despre oameni deosebiți, a căror statornicie de partea binelui a făcut istoria să meargă mai departe....

Amintiri din Apuseni

Una dintre cele mai frumoase troițe ale Apusenilor, în Bucium Poieni.
 E amintirea cea mai dragă ce v-o pot dărui, urându-vă să petreceți Sfintele Sărbători de Paști cu pace și lumină în inimi.



De asemenea, de azi înainte acest blog e prezent și pe Facebook, la adresa
https://www.facebook.com/pages/Amintiri-din-Apuseni/1419452628308202
unde aștept să-mi spuneți dacă această troiță are un nume așa cum altele știu că au, pentru că am uitat să întreb când am fost ultima oară la Bucium și nu știu când Dumnezeu îmi va îngădui să revin...
Cu inima, revin des.

Primăvară de la Roșia, și alte începuturi

Începe să vină primăvara pentru micul meu pin adus de la Roșia Montană, de pe coasta pietroasă a Masivului Cârnic.
În mica sa locuință urbană, ține de urât dorului meu de Apuseni...
De dragul lui, și băgând de seamă de la alți prieteni iubitori de Apuseni că rezultatele sunt frumoase, vă anunț că asta e și prima dată când utilizez Instagram...



Nădejdile mele sunt ca, într-un viitor apropiat, să-mi fie interzis să mai culeg ceva din Cârnic, pentrucă el va fi o arie protejată, în patrimoniul UNESCO.
Nu s-au rărit gândurile, nici amintirile mele din Apuseni, ci doar marea parte a vremii a fost investită în filmul la care am lucrat, care e gata, și pe care sper să-l puteți vedea curând. Până atunci, vă invit să vizitați pagina sa de Facebook,
Horia Bernea. Întoarcerea din modernitate
și să ne încurajați cu un LIKE. În felul acesta, veți primi acces la câteva gânduri, evocări, imagini care n-au mai încăput în film, și la tot ce se va mai întâmpla pe parcurs legat de acest minunat subiect : un mare artist, care a jertfit din ego-ul său și chiar din timpul dedicat creației sale, pentru a ne lăsa moștenire un altar al civilizației tradiționale românești...

De asemenea, pentru că am învățat un lucru nou, promit ca într-un viitor apropiat să apară și o pagină asociată acestui Blog, care să ne permită să ținem ma bine legătura.
Mulțumesc pe această cale tuturor prietenilor ale căror contribuții m-au incitat să învăț lucruri noi ...

Până atunci, înnoiți-vă și aerisiți-vă casele și sufletele, e primăvară și în câteva zile întâmpinăm Sfintele Paști...