Notă
de fundamentare privind valoarea universală a sitului Roşia Montană
Situl minier Roşia Montană
Categoria: peisaj cultural
Descriere
Roşia Montană este situată în Munţii Apuseni (fig. 1), în Cadrilaterul
aurifer (fig. 2) - teritoriu din Munţii Metaliferi bogat în zăcăminte de
metale preţioase cunoscute şi exploatate încă din Antichitate. Dintre toate
punctele de exploatare istorice cunoscute, situl Roşia Montană este
caracterizat printr-o concentrare excepţională de valori de patrimoniu cultural
grupate într-o configuraţie cu o bogată stratificaţie temporală şi fizică
definită prin suprapunerea densă a vestigiilor aşezării miniere romane,
medievale, moderne şi contemporane (fig. 3).
Vor fi prezentate în continuare
numai acele elemente relevante pentru valoarea universală a sitului.
Dezvoltarea sitului poate fi urmărită începând cu cel mai
profund nivel, reprezentat de galeriile miniere, de exploatare, de asistenţă,
de aerisire sau de evacuare a apei (împreună cu spectaculoasele sisteme de
drenare), excavate în adâncul a patru masive muntoase - Cetate, Cârnic, Orlea
şi Letea. (fig. 4-11) Aceste elemente alcătuiesc unul dintre cele mai vaste
şi mai importante sisteme de exploatare minieră din lumea romană (1).
Acestuia i se adaugă amplele lucrări miniere tradiţionale (fig. 12) care preiau
şi extind reţeaua romană, executate de-a lungul epocilor succesive, până la
scurt timp după anul 1948. Mineritul tradiţional a generat, în afara
universului subteran, al exploatării propriu-zise, componentele celorlalte două
niveluri ale patrimoniului sitului Roşia Montană:
- peisajul industrial istoric
al sitului, din care sunt vizibile lacurile artificiale (tăurile)
realizate începând cu anul 1733 (fig. 13-15), galeriile de coastă (fig. 16),
zonele de exploatare de suprafaţă (fig. 17, 18) depozitele de steril (astăzi
parţial vegetate) care punctează versantele şi coastele stâncoase dezvelite de
vegetaţie;
- aşezarea
desfăşurată de-a lungul văii pârâului Roşia - cu nuclee aflate în relaţie
directă cu zone de exploatare din masivele Orlea şi Cetate - şi dezvoltată în
amonte, în zona unui amfiteatru natural cuprins între masivele muntoase Cârnic,
Jig şi Letea (fig. 19), unde s-a conturat zona centrală a satului. (fig. 20,
21)
Pornind
de aici, din Piaţa centrală, unde erau concentrate numeroase funcţiuni publice
grupate într-un ansamblu arhitectural-urbanistic cu puternic caracter de
reprezentare, structura urbană se diluează treptat spre periferiile
industriale, caracterizate de gospodăriile miniere compuse din locuinţă şi
instalaţii de prelucrare sau chiar guri de mină. Imaginea arhitecturală este
dominată de un fond tipologic regăsit în întreaga localitate, al construcţiilor
tradiţionale cu spaţiu de distribuţie exterior (târnaţ) (fig. 22), din care se
detaşează în zona Pieţei împrumuturile din repertoriul arhitecturii de factură
clasică sau barocă, manifeste cu precădere în configurarea faţadelor îndreptate
spre spaţiul public (fig. 23-28). Aceste manifestări, întrepătrunse, conturează
caracterul unic al acestui sat minier tradiţional îngheţat în momentul
incipient al procesului de urbanizare. (fig. 29)
Vestigiile
habitatului roman de suprafaţă (necropole, zone sacre, zone administrative -
fig. 30-32), cele cinci biserici, martori ai diversitării etnice şi
multiculturale, păstrate din zorii epocii moderne (fig. 33), componentele
conservate ale exploatărilor de epocă modernă (traseele unor construcţii
inginereşti: calea ferată îngustă, planul înclinat; clădiri ale fabricii de
prelucrare şi ale sediului administrativ minier - fig. 34), construcţiile şi
edificiile de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX (fig.
35) desăvârşesc, împreună cu valorile excepţionale deja invocate şi cadrul
natural înconjurător (fig. 36-38), peisajul cultural Roşia Montană.
Justificarea valorii universale
Criteriile îndeplinite
criteriul iv) să ofere un exemplu excepţional pentru un tip de construcţie, de
ansamblu arhitectural sau tehnologic sau de peisaj, care să ilustreze una sau
mai multe perioade semnificative ale istoriei umane;
Sistemele de exploatare industrială
conservate reprezintă mărturii excepţionale pentru istoria exploatărilor
miniere romane, medievale şi moderne:
- Pentru perioada romană este semnificativ peisajul subteran, mărturia unui efort concertat al administraţie romane pentru extragerea aurului: în aproximativ 50 de ani a fost dezvoltat unul dintre cele mai vaste complexe miniere de epocă romană cunoscute până în prezent.
- Mărturiile exploatărilor miniere medievale şi de epocă modernă sunt semnificative pentru modul de prelucrare preindustrial surprins în momentul transformării mijloacelor de producţie din pragul Revoluţiei Industriale.
criteriul v) să reprezinte un exemplu
excepţional de aşezare umană tradiţională, de utilizare tradiţională a
teritoriului sau a mării, care să fie reprezentativă pentru o cultură (sau
pentru culturi), sau pentru interacţiunea omului cu mediul, în special când
acest mediu a devenit vulnerabil sub impactul unor mutaţii ireversibile;
- Târgul
minier tradiţional Roşia Montană este un exemplu reprezentativ
pentru modul de exploatare a resurselor minerale din perioada preindustrială,
cât şi pentru perioada de tranziţie spre epoca industrială. De asemenea, evocă
şi momentul de trecere spre epoca industrială fără ca dezvoltarea mijloacelor
de producţie să fi condus, ca în cazul multor aşezări din zonă, la
transformarea sa în oraş. Cu alte cuvinte Roşia Montană este un sat minier
tradiţional îngheţat în momentul incipient al procesului de urbanizare.
Modul
în care este reflectată trecerea de la forma rurală la forma urbană
caracterizează aşezarea în ansamblul său şi îi conferă unicitate şi valoare
semnificativă pentru patrimoniul mondial.
-
Peisajul minier de pe Valea Roşiei şi Valea Cornei
este un peisaj reprezentativ pentru perioada preindustrială. Lacurile
artificiale (cele 29 de lacuri artificiale - tăuri - conservate), munţii
dezgoliţi, gurile de mină de coastă, micile halde vegetate punctează şi
definesc peisajul.
Acest
peisaj cultural este ameninţat de schimbări ireversibile dacă tipul de
exploatare în carieră deschisă este reluat, conducând inevitabil la distrugerea
patrimoniului cultural, resursa reală pentru o exploatare durabilă a zonei.
criteriul vi) să fie direct asociat sau intrinsec legat cu evenimente sau
tradiţii vii, cu idei sau credinţe, lucrări artistice sau literare de valoare
universală excepţională.
Celebrele tăbliţe cerate care au făcut cunoscut situl de la
Alburnus Maior au fost una dintre cele mai importante surse ale redescoperirii
Dreptului Roman de către marele istoric german Theodor Mommsen, ale cărui
lucrări au influenţat Codul Civil german şi apoi au constituit baza
reglementărilor similare pentru mai multe ţări ale lumii: Portugalia, China,
Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, Grecia, Ucraina ş.a.
Asocierile frecvente făcute de cercetători între istoria
Imperiului Roman din perioada antoninilor şi aurul dacilor sau cel extras din
Dacia, chiar dacă nu sunt încă demonstrate, deschid o direcţie de abordare care
se adresează istoriei culturii europene - ieşirea din criză a Imperiului
Roman, debutul marilor programe edilitare iniţiate de Traian, dintre care
construirea Forului şi ridicarea Columnei sunt poate elementele cele mai importante.
„Importanţa galeriilor de la Roşia Montană nu se
limitează la Antichitate. De la încheierea cruciadelor până la descoperirea
Americii, Munţii Apuseni au fost principala sursă de aur a Europei. În
vremurile moderne extragerea aurului a fost una dintre ocupaţiile de bază ale
moţilor. Administraţia austriacă a adus în zonă mineri de pe tot cuprinsul
Imperiului şi astfel a luat naştere o aşezare minieră pe cât de pitorească, pe
atât de europeană." (2)
Declaraţia de
autenticitate şi/sau integritate
Peisajul cultural de la Roşia Montană este compus dintr-o
concentrare extraordinară de vestigii care atestă evoluţia exploatărilor
miniere într-un interval de timp excepţional - 2 000 de ani - din perioadă
pre-romană până în epocă contemporană.
Situl Alburnus Maior - Verespatak - Roşia de Munte - Roşia
Montană, celebru încă din secolul
al XIX-lea pentru vestitele tăbliţe cerate romane (contracte redactate în scriere latină cursivă) este reprezentat, în lumina cercetărilor din ultimii ani, de un sistem de exploatare roman excepţional care conservă mai mult de 7 km de galerii, la care se adaugă peste 80 km de galerii medievale şi de epocă modernă, un târg minier păstrat exemplar încă din perioadă preindustrială şi un peisaj presărat de multe urme ale activităţii miniere dintre care excepţionale sunt lucrările hidrotehnice datând din prima jumătate a secolului al XVIII-lea.
al XIX-lea pentru vestitele tăbliţe cerate romane (contracte redactate în scriere latină cursivă) este reprezentat, în lumina cercetărilor din ultimii ani, de un sistem de exploatare roman excepţional care conservă mai mult de 7 km de galerii, la care se adaugă peste 80 km de galerii medievale şi de epocă modernă, un târg minier păstrat exemplar încă din perioadă preindustrială şi un peisaj presărat de multe urme ale activităţii miniere dintre care excepţionale sunt lucrările hidrotehnice datând din prima jumătate a secolului al XVIII-lea.
Recunoaşterea prin legi de protecţie
- garanţia asigurării integrităţii
Roşia Montană este unul dintre siturile cele mai bogate în
resurse de patrimoniu cultural ale României, cuprinzând într-un teritoriu
întins pe cca. 650 ha 50 monumente istorice clasate, (3) dintre
care 7 desemnate ca monumente de valoare naţională şi universală, cea
mai înaltă formă de clasare conform sistemului juridic de protecţie românesc.
(4) De asemenea, patrimoniul cultural de la Roşia Montană este recunoscut şi
prin Planul de Amenajare a Teritoriului Naţional - Secţiunea a III-a, Zone
protejate, (5) unde monumentele sale sunt desemnate ca monumente istorice de
valoare naţională excepţională şi întreaga comună este recunoscută ca unitate
administrativ-teritorială cu concentrare foarte mare a valorilor de patrimoniu
cultural.
Acest statut juridic de protecţie plasează Roşia Montană
înaintea multor oraşe prin numărul şi valoarea monumentelor istorice şi pe
primul loc între aşezările rurale ale României. La nivelul judeţului Alba doar
în municipiul Alba Iulia sunt înregistrate mai multe monumente istorice clasate
faţă de Roşia Montană, care devansează în această privinţă oraşe istorice
consacrate, cum ar fi Sebeş, Blaj sau Aiud.
Conform
legii, protejarea şi punerea în valoare a acestor valori instituite reprezintă
lucrări de utilitate publică, de interes naţional. (6)
Comparaţia cu alte situri miniere
Cea
mai mare parte a siturilor miniere europene înscrise în Lista Patrimoniului
Mondial sunt reprezentative pentru perioade istorice relativ restrânse în
comparaţie cu longevitatea excepţională a sitului Roşia Montană: Las Medulas,
sec. I-II; Rammelsberg, sec. X - XX, Roşia Montană, sec. I î. Chr. - sec. XX.
Pentru
epoca romană, singurul sit semnificativ pentru mineritul aurifer, Las Medulas,
este un exemplu extraordinar al unei tehnici speciale de exploatare - ruina
montium. Exploatarea romană de la Roşia Montană, caracteristică pentru o
altă tehnică minieră, în galerii, excelează prin amploarea unică a sistemului
de exploatare.
Faţă
de alte situri miniere medievale, Falun (Suedia), Røros (Norvegia), Banská
Štiavnica (Slovacia), transformate în epoca modernă de impulsul Revoluţiei
Industriale, Roşia Montană, atinsă şi ea de suflul epocii, păstrează un mod de
exploatare tradiţional ţărănesc care se reflectă în structura aşezării şi în
modificările aduse peisajului natural.
Note:
1.
„Minele de aur şi argint de la Alburnus Maior
constituie fără îndoială unul dintre cele mai vaste complexe miniere de epocă
romană [...]", aşa cum afirmă autorul cercetărilor arheologice-miniere:
Béatrice Cauuet et. al., CCA 2003, Bucureşti 2004, http://www.cimec.ro/Arheologie/cronicaCA2004/cd/index.htm.
2.
Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Patrimoniul Construit, Situri Istorice
şi naturale, 2009, p.60, http://patr.presidency.ro/upload/Raport%20Patrimoniu%2021%20septembrie%202009.pdf.
3.
cf. Lista
Monumentelor Istorice, aprobată prin Ordinul nr. 2314/8
iulie 2004 al Ministrului Culturii şi Cultelor şi publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, an 172 (XVI), Nr. 646 bis din 16 iulie 2004.
4.
clasate în grupa valorică A, „monumente istorice de valoare naţională şi
universală", (cf. Legea nr. 422-2001 privind protejarea monumentelor
istorice (republicată), art. 7. a).
5.
aprobat prin Legea nr. 5-2000.
6.
Legea 5-2000, art.3.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu